Ţi-e uşor să ierţi? Crezi că i-ai iertat total pe cei care ţi-au greşit? Astăzi vă propun o carte care să ne ajute să ne analizăm în această privinţă, intitulată Iertare totală de R.T. Kendall. Subtitlul sau ideea cărţii care apare chiar de pe copertă este aceasta: Când totul în tine vrea să ţină ranchiună, să ameninţe cu degetul şi să amintească de durere, Dumnezeu vrea să laşi totul deoparte.
Ce îmi place la R.T. Kendall este că nu îşi scrie cartea de pe poziţia unuia care iartă cu uşurinţă şi nici măcar nu a avut ocazii să ierte nu ştiu ce fapte îngrozitoare făcute de alţi oameni lui sau celor dragi lui. Dimpotrivă, autorul chiar îşi începe cartea cu mărturisirea propriei experienţe în dificultatea de a ierta. Şi ce m-a surprins şi mai plăcut a fost că a primit această lecţie a iertării totale de la un pastor român foarte cunoscut.
Este vorba de Iosif Ţon, „prietenul meu Iosif Ţon din România“, cum îl numeşte autorul. Kendall i-a povestit problema sa, cu speranţa că va găsi compasiune la Iosif Ţon, că acesta va fi de partea lui. Kendall deja începuse să se auto-îndreptăţească şi să nu mai fie deranjat de faptul că nu putea să ierte şi de amărăciunea strânsă în inimă. Însă Iosif Ţon nu l-a lăsat să persiste în greşeală şi i-a spus: „Trebuie să ierţi tot. Poţi şi trebuie. Iartă total. Eliberează-i şi vei fi eliberat“, iar autorul consideră că acestea au fost cele mai frumoase cuvinte pe care i le-a adresat cineva vreodată. Chiar dacă el mai voia să adauge ceva, să-şi mai apere poziţia, Iosif Ţon îi spunea acelaşi lucru – „iartă total“. Aceasta e expresia pe care a folosit-o pastorul şi de aici vine şi titlul cărţii.
Atunci am descoperit un ciclu interesant: Când lăsam duhul iertării totale să domnească în inima mea, pacea se întorcea; dar când mă lăsam cuprins de resentimente, copleşit de gândul că vinovaţii nu vor fi prinşi, pacea pleca. A trebuit să fac o alegere importantă: ce preferam – pacea sau amărăciunea? Nu le puteam avea pe amândouă. Am început să înţeleg că eu eram cel care pierdeam dacă stăruiam în atitudinea mea de neiertare. Amărăciunea mea nu rănea pe nimeni altcineva decât pe mine.
Persoana care câştigă cel mai mult de pe urma iertării este persoana care iartă.
Aşadar, primul capitol al cărţii se ocupă de răspunsul la întrebarea Ce este iertarea totală? Autorul începe prin a spune ce NU este iertarea totală. Şi el identifică 10 lucruri care nu sunt iertare totală. Un lucru pe care îl afirmă autorul şi care poate părea surprinzător este că iertarea totală nu înseamnă nici să ne împăcăm cu cei care ne-au greşit. Iertarea şi împăcarea nu reprezintă întotdeauna acelaşi lucru, spune el. Împăcarea înseamnă refacerea relaţiei după ceartă şi necesită participarea ambelor părţi. Poate că persoana pe care vrei să o ierţi nu mai vrea să te vadă sau să-ţi vorbească sau poate chiar a murit deja. Asta nu înseamnă că nu o poţi ierta total.
Iertarea totală înseamnă să fii conştient de gravitatea faptei cuiva şi totuşi să-l ierţi. Iertarea totală se realizează când recunoaştem ceea ce s-a făcut fără nicio negare sau acoperire şi totuşi refuzăm să ne răzbunăm pe ofensator. Când conştientizăm pe deplin ce au făcut şi acceptăm în inima noastră ca persoana respectivă să fie binecuvântată, trecem pe tărâmul supranaturalului. Începem să fim un pic asemenea Domnului Isus.
Al doilea capitol al cărţii ne spune Cum să ştim dacă am iertat total. Autorul ne prezintă exemplul biblic al lui Iosif şi ne arată că iertarea totală este un angajament pe viaţă. A te angaja să ierţi total pe viaţă înseamnă s-o faci permanent – cât vei trăi. Iertarea lui Iosif nu s-a terminat atunci când Iacov, tatăl lui, a murit şi a fost foarte întristat când fraţii lui i-au arătat că ei credeau că iertarea lui durase până atunci şi fusese un lucru de faţadă.
În capitolul 3, autorul aduce în discuţie legătura dintre rugăciunea Tatăl nostru şi iertarea totală. Probabil că nu vă e greu să vă daţi seama la ce frază din rugăciune face referire. Este vorba despre şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Scopul acestei rugăciuni, subliniază autorul, nu este mântuirea, ci păstrarea părtăşiei cu Dumnezeu. Rugăciunea Domnului este menită să ne ferească de o atitudine de neprihănire proprie. Această rugăciune ne arată că zilnic avem nevoie de iertare, cum zilnic avem nevoie de pâine. Domnul Isus însă adaugă: Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dacă nu trăim într-o atitudine de iertare a semenilor, nu putem avea o părtăşie intimă cu Dumnezeu. Cu cât este mai mare păcatul pe care trebuie să-l ierţi, spune Kendall, cu atât va fi mai mare măsura Duhului care va veni peste tine.
Atunci, ce se întâmplă dacă nu iertăm? se întreabă autorul. Deşi ştim că suntem mântuiţi numai prin har, vom suferi consecinţele dacă nu trăim în iertare. Unele aspecte ale relaţiei cu Dumnezeu nu se schimbă, dar altele sunt afectate de faptele pe care le facem. Astfel, mântuirea este necondiţionată, dar părtăşia cu Tatăl este condiţionată. Păcatul nemărturisit din viaţa noastră – inclusiv neiertarea – blochează părtăşia noastră cu Tatăl.
Capitolul 4 se numeşte Jucând rolul lui Dumnezeu şi tratează ispita spiritului critic căreia îi putem cădea uşor pradă – judecarea semenilor şi critica nesinceră sunt modurile prin care jucăm rolul lui Dumnezeu.
În capitolul 5 autorul continuă ideea de judecată, ajutându-ne să înţelegem când avem dreptul să judecăm, pe baza versetului 5 din Matei 7: Conform versetului 5 din acest pasaj, putem aparent să judecăm pe alţii dacă n-avem bârne în ochi. Dar cine-ar îndrăzni să spună că n-are bârne? Dacă trebuie să fiu sigur că nu există nicio bârnă în ochiul meu înainte de a putea face orice fel de corecţie sau avertisment despre o persoană care greşeşte, trebuie să spun aici şi acum că nu pot, mărturiseşte autorul. Nu voi face niciodată parte din categoria celor calificaţi să judece pe alţii.
Ultimul capitol al cărţii ne învaţă cum să iertăm total şi are ca punct de plecare versetul din Matei 5:44: Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc.
Mai întâi, autorul arată ce se înţelege prin vrăjmaş, şi anume o persoană care fie vrea să-ţi facă rău, fie vrea să spună ceva despre tine care să-ţi diminueze credibilitatea şi să-ţi ştirbească integritatea. El s-ar bucura de căderea şi eşecul tău. Vrăjmaşul nu se roagă ca Dumnezeu să te binecuvânteze şi să-ţi dea prosperitate, ci speră sincer că Dumnezeu te va doborî. Astfel, când îţi ierţi total vrăjmaşul, ai trecut pe tărâmul supranaturalului.
Autorul consideră că este o binecuvântare să avem vrăjmaşi, pentru că prin aceştia Dumnezeu ne păstrează activi, dar ne şi ţine pe genunchi. El e suveran. El ştie exact ce ne trebuie. El îi va ţine pe vrăjmaşii noştri în viaţă şi în stare foarte bună cât timp avem nevoie de ei. În finalul capitolului, autorul ne oferă câţiva paşi practici pentru a-i ierta total pe alţii, concluzionând: Iertarea nu este totală până nu-i binecuvântăm pe vrăjmaşii noştri şi pe cei care ne-au greşit şi nu ne rugăm pentru ei să fie binecuvântaţi.
Pot să spun că oricât de uşor crezi că-ţi vine să ierţi, cartea aceasta îţi va arăta că încă mai ai de învăţat. Aşa mi s-a întâmplat mie: a trebuit să recunosc că, deşi nu sunt genul care să păstreze resentimente şi care ţine minte greşelile, felul în care mă descarc, în mintea mea sau în faţa altora, atunci când sunt supărată sau rănită nu este cel plăcut lui Dumnezeu şi cred că aici mai am de lucrat.
Un alt motiv pentru care o recomand este felul în care este scrisă: foarte direct, structurat, argumentat biblic, fără paranteze inutile şi prea multe ilustraţii, cu o scriitură care te poate face să o citeşti într-o zi.
Pentru mai multe detalii despre autor şi cărţile sale şi pentru alte resurse vizitaţi site-ul oficial rtkendallministries.com.
CARTEA E O VIAȚĂ 